Pescuit salau - inititiere prezentare salau

     Salaul este foarte usor de recunoscut dupa cele doua inotatoare dorsale foarte apropiate una de alta,are corpul alungit acoperit cu solzi mici si asprii,capul lunguiet si gura mare,prevazuta cu dinti pe ambele falci si cerul gurii,avand doi canini cu care prinde prada.
     Culoarea este discreta si se poate adapta la culorilecare predomina in mediul unde traieste.Are spatele verde-cenusiu,pe partile laterale culoarea este cenusiu-argintie si are intre 8,9 dungi transversale,mai intunecate.Partea abdominala este de o culoare mai deschisa,iar pe inotatoarea caudala si pe cele dorsale are mai multe puncte negre.
     In ceea ce priveste marimea,salaul ajunge la dimensiuni relativ mari.La noi in tara se prind des exemplare de 9-12 kg, insa marimea care o gasim cel mai des este de 1-4 kg.

     Este un peste care in primii 4-5 ani de viata se dezvolta foarte rapid aceasta fiind varsta la care atinge maturitatea sexuala,de aici apare si explicatia poftei foarte mari de mancare a salaului.
     Locul in care salaului ai place sa traiasca este cu apa limpede,unde poate sa observe cu usurinta prada dar nu-I displac nici apele usor saline. Prefera in mod obijnuit apele curgatoare mai adinci dar traieste foarte bine si in apele statatoare care au fundul acoperit cu nisip sau pietris (in schimb baltile cu fundul malos nu le agreeaza). In lacuri de obicei se ascunde dupa diferite obiecte mari de pe fund iar daca portiunile de langa mal sunt cu stuf,se ascunde langa tulpinile lor , sta la panda fara a patrunde printre ele. In zilele mai reci(toamna)cand scade temperatura apei salaul isi schimba tactica ; el paraseste locul unde sta la panda in mod obijnuit si urmareste grupurile de pestisori care se retrag pentru iernat.In aceasta perioada pasiunea pentru vanatoare a salaului scade si nu mai ataca violent prada ci este mult mai precaut.Pe timpul unei furtuni,cand apa este agitata nu ai prea gasim la mal deoarece nisipul agitat de valuri se depune pe operculele salailor astupandu-le si punandui in pericol,prin urmare cauta adapost in portiunile cu mult stuf care impiedica tulburarea exagerata a nisipului de pe fundul apei.
     De la varsta de 4-5 luni,puietul duce deja o viata de rapitor,hranindu-se in principal cu obleti sau puiet de platica(in general cu pestisori de talie mica) si nu prea alege hrana ingurgitand o cantitate mare de hrana.Exemplarele mature insa selecteaza speciile si vaneaza doar pe cele pe care le considera delicatese(si in randurile salaului s-a observat ca exista canibalism,deci exemplarele mari ataca deseori pe cele mai mici).Salaul ataca orice vietuitoare care i-a starnit pofta cum ar fi broaste,viermi,raci, insecte si alte vietuitoare acvatice care-I ies in cale;in schimb nu ataca pasarile care innoata la suprafata apei,asa cum face somnul.Perioada in care salaul se reproduce incepe la sfarsitul lui martie si se termina la sfarsitul lunii aprilie;pentru aceasta are nevoie de o apa cu temperatura de cel putin 10 grade celsius,dar ideala ar fi la 12-14 grade.Salaul solicita o cantitate mare de oxigen dizolvat in apa si din acest motiv odata scos din apa , nu rezista decat cateva minute. Carnea sa este frageda, alba , avand gust excelent si putine oase,  avand continut redus in grasimi. 

     PESCUITUL SALAULUI:
     Salaul se cauta in locurile umbrite unde se simte la adapost,succesul fiind asigurat nu atat de alegerea momelii potrivite,cat de gasirea locului de panda al acestuia deoarece de multe ori intr-o zona de cativa metrii patrati se gasesc mai multe exemplare;stiut fiind faptul ca salaul nu traieste izolat,deci unde am prins unul sigur vom reusi sa prindem si altii. 
     Se pescuieste cu rezultate frumoase in timpul zilei, toamna si primavara, iar in cursul verii se prinde mai bine in orele imediat urmatoare rasaritului de soare sau in cele premergatoare asfintitului. Carligul se incarca cu rama, broscute , insecte sau bucati de peste, nada cea mai buna ramane insa pestisorul viu.

     Pescuitul cu lingura, twisterul sau voblerul este modalitatea cea mai sportiva si mai frumoasa de prindere a salaului. La pescuitul cu pestisor viu, carligul trebuie sa fie cu coada dreapta si varful foarte bine ascutit;se fixeaza in carlig astfel incat varful acestuia sa treaca prima data prin orificiile nazale(poate fi trecut si prin cele doua maxilare sau mai rar in regiunea cozii). Carligul cu pestisorul nu se arunca prea departe de locul unde ne aflam deoarece conducerea pestisorului astfel incat sa starneasca interesul salaului sa nu devina anevoioasa. Daca folosim bucati de peste, acestea este mai indicat sa se taie din regiunea cozii sau abdominala pentru ca sa aiba ramasa macar o innotatoare. Daca este posibil, cel mai indicat ar fi sa plasam montura in zonele adanci ale apei,care sa prezinte diferite obstacole care ofera adapost si lacuri ideale de panda ale salaului.(pe cat posibil , carligul cu momeala este indicat a nu se scoate des din apa pentru a nu trezi suspiciunea salaului care este foarte precaut). Datorita faptului ca salaul nu se repede asupra momelii ci o inghite usor,pescarii neexperimentati au impresia ca li s-a agatat carligul; cand acesta se repede asupra prazii,se simte totusi o zmucitura nu foarte energica,dar totusi hotarata.

Daca incercam sa scoatem la mal un salau inainte ca el sa fie obosit, se poate intampla ca sa scuture din cap si sa scuipe carligul cu momeala(deci trebuie obosit bine inainte de a incerca sa-l scoatem din apa). Salaul, dupa cum am mai zis este o specie sensibila si nu poate fi tinut viu mult timp, totusi daca este pus intr-un juvelnic suficient de mare el rezista in apa mai multe ore.