Noi pescarii, vanatorii, pictorii si multi alti oameni am trebui sa fim cei mai mari iubitori de natura, fiindca ea ne ofera totul, pescarului oferindului peste, vanatorului vanat, pictorului si poetului inspiratie, etc. De ele s-au bucurat, ieri, bunicii si parintii nostrii, astazi ne bucuram noi, dar maine...?
Maine – iata un termen ce il intalnim tot mai des la oamenii de azi. De ce acest „maine” ridica atatea probleme? Raspunsul nu este deloc usor de dat.
Daca privim putin in timp aflam ca „ieri” omul simplu culegea fructele pomilor, vana, pescuia, consuma pentru a supravietui si pentru a se inmulti, influenta sa asupra naturii abia daca se resimtea, pastrandu-se astfel echilibru in natura.
„Astazi” omul sofisticat, inconjurat din toate partile de lucruri mai mult artificiale, decat naturale, intervine pe toate caile posibile, uneori in mod brutal, in ecosistemele naturale, producand dezechilibre orbit de dorinta de a stoarce pana la ultima picatura resursele din ceea ce astazi numim natura.
Un lucru este adevarat ca omenirea a avansat, asta presupunand cerinte tot mai mari, dar trebuie sa ne gandim ca si maine avem nevoie de natura, exploatand natura rational.
Un exemplu simplu este urmatorul: dorim sa avem ape limpezi cu debit constant pentru a avea o fauna piscicola bine reprezentata? Da! Atunci trebuie sa ingrijim padurea! Explicatiea: vegetatia forestiera actioneaza in reglarea regimului hidrologic si impiedica eroziunea solului. Dar mai trebuie sa luam in considerare un lucru foarte important mai ales azi, poluarea cu diverse substante si materiale.
Astfel se formeaza un adevarat lant de verigi care se completeaza una pe cealalta si noi oameni nu ne putem permite sa distrugemastazi o veriga, fiindca atrage dupa sine o dereglare care maine poate duce la disparitia intregului lant. Functionarea armonioasa a ecosistemelor naturale presupune integritatea verigilor, orice intreventie neavizata putand strica in curs de numai o zi ceea ce s-a creat in milioane de ani.
Uneori omul actioneaza gresit din nestiinta, alteori din rau inteleasa dorinta de glorie, de a arata ce poate el. Pentru a exemplifica nu ma voi duce mai departe decat anul acesta in primavara, la dupa cateva saptamani de la inceputul perioadei de prohibitie la pescuit, am vazut malul unui rau in amonte si aval de podul pe care am trecut plin de pescari care dareau la scobar. Tineri si varstnici, cu permis de pescuit ori fara erau toti braconieri. Se pare ca acele persoane nu ausisera inca de inceputul prohibitiei. Cu toate acestea multi se mandresc cu pasiunea pentru pescuit si cu calitatea de pescar- pe deasupra si sportiv.
Daca aceasta aparent simpla perioada de prohibitie la pescuit, necesara pestilor pentru reproducere, sunt total ignorate ce sa ne mai batem capul cu lanturi trofice distruse, ecosisteme degradate sau echilibre ecologice dereglate... Expresii referitoare la epuizarea resurselor, degradare, poluare, disparitia unor specii sunt tot mai intalnite in ziua de azi.
Iata de ce acel maine ridica atatea probleme, probleme care cer rezolvarea si raspunsul inca de azi, pentru ca natura sa nu devina maine o simpla ilustrare pe un film pentru urmatoarele generatii.
Fire intinse tuturor.
Pescuitul de maine : 0 comentarii