Pescuitul in apele de munte

Apele de munte, prin natura lor- ape cu debit relativ redus si putand fi usor abature sau rastocite- au indemnat din cele mai vechi timpuri la pescuit, aceasta exercitandu-se sub diferite forme. Cea mai veche forma a fost desigur pescuitul cu mana, la gaurile de langa bolovani unde sta pastravul si zglavoaca, forma care se mai practica si in vremea noastra.

Lipan

Pescuitul in apele de munte si in iazuri 

In ce priveste pescuitul in apele de munte e de semnalat, in a doua jumatate a secolului XIX, imputinarea pastravului  si a lipanuluii, din cauza pescuitului excesiv, precum si disparitia lostritei in apele din Muntenia si in Mures, ea ramanand numai in Bistrita moldoveana, in Tisa si afluentul acesteia Viseul si in Cerna.

Si mai mare e regresul in ce priveste iazurile. In primele doua treimi ale secolului, ele se mentin, in genere, ca numar si insemnatate economica. Apoi prinde a se desena o evolutie regreziva.O serie de iazuri, rupte din cauza viiturilor provocate de ploiile torentiale, nu mai sunt reparate, pentru a se castiga teren de imas (in urma extinderii ogoarelor, fanetele si imasurile se ingusteaza tot mai mult!). 

O alta serie de iazuri se malesc nu numai prin fenomenul normal si continuu al depunerii prafului adus de vant, dar si prin spalarea pamantului de pe coastele vecine, mai ales de pe coastele arate de-a lungul; aici ploile cara usor pamantul la vale si-l baga in iaz. 

Cand apoi, la finele secolului al XIX-lea si mai ales la inceputul secolului al XX-lea, morile de apa incep a fi inlocuite de „morile de foc” (morile cu motor), atunci ratiunea care facea ca in multe cazuri satenii sau mosierii sa aiba interes de a intretine iezatura sau zagazul in buna stare dispare; in consecinta , odata acest zagaz rupt de apele mari, el nu mai e reparat si helesteul sau iazul dispare si el. 

E concludent in aceasta privinta cazul comunei Bogdana din Tutova: de unde in cursul secolului al XIX-lea au existat pe teritoriulei nu mia putin de 17 iazuri, in 1906, cand se tipareste monografia comunei, nu mai exista nici unul: erau, in schimb, doua mori „cu aburi”. 

          Disparitia multora din vechile iazuri nu e nici pe departe compensata de cele cateva iazuri sistematice care incep sa se faca in diferite parti. E vorba, de pilda, de iazurile pentru cresterea crapului de la Banloc, in Campia Banatului, de la Cozmeni, in nordul bucovinei, si, mai tarziu, de la Piatra-Olt si de la Pipera (langa Bucuresti).