Pescuitul la LIN

Putini dintre pescarii nostri sunt pasionati pentru pescuitul linului, desi acest peste ofera,pe langa o carne de buna calitate si gustoasa,un pescuit placut.

Acest peste se gaseste in multe din apele noastre si-l putem pescui intre lunile mai si septembrie.

Linului ii plac apele statatoare si limpezi,apa nu prea adanca,dar cu fund namolos si vegetatie bogata.

In afara de lacuri si balti il mai gasim in bratele moarte ale raurilor de ses si in ochiurile ramase dupa retragerea apelor revarsate. Pescuitul lui cere o cunoastere a locurilor unde se tine acest peste, altfel nu va cadea in undita decat cu totul intamplator.

Linul isi tradeaza singur locul unde traieste. Daca suntem atenti, cand ne apropiem de o margine de stuf,de un ochi printre ierburi,de linurile apropiate de un curent de apa,unde se aduna plavia,vom vedea deseori,ridicandu-se de pe fundul apei nori de namol si bule de aer,(ce se deosebesc de cele ce le produce crapul).

Este semn ca linii sunt in plin ospat. Linul isi cauta hrana scurmand fundul moale,malos. Este peste tipic de fund.

Hrana lui principala o constitue larvele,viermii,insectele,crustaceii,molustele mici si chiar vegetalele.

Pentru pescuitul linului principalele momeli sunt:

• rama de balegar
• rama de pamant
• viermusul
• bobul de grau fiert
• cocolosul din miez de paine
• mamaliga.

In locul in care se semnaleaza prezenta linului,vom proceda cu rabdare la o nadire rationala, cu mici cocolosi dintr-o pasta in care amestecam:

• paine inmuiata
• cartof
• samanta de canepa la care mai adaugam
• putine tarate de grau.

Pescuitul linului este un pescuit de finete,de aceea vom intocmi o undita care sa corespunda acestui scop.

Echipament minim:

Vom alege o undita usoara si ceva mai lunga, prevazuta cu o mulineta usoara. Carligele vor varia si ele dupa finetea unditei si natura momelilor folosite, de la nr.8 la 10.

Perioadele cele mai bune.

Orele cele mai bune de pescuit sunt dimineata,in zori si cateodata catre amurg. Linul incepe sa apuce primavara timpuriu,pe la inceputul lui aprilie si mananca bine pana dau caldurile,cand inceteaza sa mai vina la undita pana la sfarsitul lui iunie,cand incepe din nou o epoca buna de pescuit.

Muscatura linului este foarte variata si difera dupa dispozitiile de moment ale acestui peste.De obicei musca cu nehotarare si pare ca se joaca cu momeala, o ciupeste ,o lasa, o prinde iarasi,facand sa tresara pluta si chiar sa se scufunde pentru o clipa sub apa.In sfarsit, cand prinde cu nadejde,pluta se scufunda ,dispare sau o zarim trasa de-a lungul apei.

Atunci e momentul sa dam lovitura de intepare,usoara ,din varful vergii.In carlig se zbate destul de energic,iar cand se simte agatat linul incearca sa scape,intrand in vegetatie,ori se freaca cu botul de namolul albiei in scopul de a-si scoate carligul din buze.

P.S. LINUL face parte din familia ciprinide, denumirea stintifica este (Tinca tinca), iar cea populara (lin, Porc de balta).

Sper ca aceste informatii sa va fie utile in alegerea locului,momelii,timpului si in cunoasterea comportamentului acestui peste, uitat de majoritatea pescarilor.

FIR INTINS! si visati la "MAREA CAPTURA".