Pescuitul la stiuca - mici secrete

Cum a inceput sa se raceasca timpul tot mai multi colegi incep pregatirea lansetelor si  monturilor pentru stiuca.

Citind un subiect despre agatarea stiucii m-am gandit sa-l impartasesc cu voi daca nu e cu suparare.

Stiuca nu este un peste viguros,dar lupta pana in ultima clipa pana sa ajunga in juvelnic. Este capabila de orice smecherie pentru a suplini lipsa de forta si tenacitate fata de cum o au alti pesti.

Dupa ce a muscat momeala cauta sa se ascunda cat mai repede in stuful si vegetatia care se gaseste in apropiere.

Numai cu o lanseta puternica si frana reglata astfel incat sa cedeze doar la solicitari ce se apropie de limita rezistentei firului.

Lanseta va fi indreptata intotdeauna in directia opusa celei in care trage stiuca.

Surprinsa de forta cu care este trasa, stiuca ramane nemiscata, lasandu-se purtata prin apa parca fara vlaga.

In acest timp ea isi aduna fortele pentru a riposta:

1. Scufundarile bruste, schimbarile de directie,
2. deplasarile fulgeratoare,direct spre pescar,caruia ii piere elanul crezand ca sa dus vazand firul slabit,
3. saritul deasupra apei scuturandu-si capul pentru a scapa din carlig

fac parte din tehnica de lupta a stiucii.

Pericolul maxim este slabirea firului si saltul in aer.

Sunt de folosit strune nu prea scurte,din cauza ca prin rostogolirea firul poate sa ajunga in gura si sa dus.

Pescarul intotdeauna trebuie sa tine firul cat mai intins pentru ca pana la mal  stiuca sa oboseasca si sa intre singura in minciog.