Pestii apelor noastre

Pestii apelor noaste

1. Bogatia in peste a apelor din tarile romanesti

Toti calatorii straini care au trecut pe la noi, incepand din sec. XVI si pana la inceputul sec. XX, au fost impresionati de multimea si varietatea pestilor apelor noastre.

Si in sec.XIX,  calatorii straini sunt impresionati de bogatia in peste a apelor noastre, in special Dunarea. Astfel citam numai doua marturi, a germanului Muller care spune ca „toate apele sunt extraordinar de bogate in peste” si ca Dunarea are o „bogatie incomensurabila de pestii cei mai rari si cei mai gustosi” si a germanului W.Derblich care releva frecventa iazurilor in Moldova si Muntenia, a pastravilor din paraiele de munte si a „crapilor gustosi” din apele de ses.   

2. Numarul speciilor de pesti si numele lor

Cel dintai cercetator care a incercat sa dea o lista cu speciile de pesti care se gasesc in Marea Neagra si in fluviile ce se varsa in ea, in frunte cu Dunarea, a fost J. De Hagemeister, lista care cuprinde 115 specii, dupa parerea lui cea mai de seama specie e morunul, apoi crapul. In urma cercetarilor facute de atunci pana in prezent, s-a stabilit ca exista astazi in apele tarii noastre( ape de munte, ses si marine) 185 de specii, impartite in 55 de familii. Astfel, familiile sunt:

•  Familia sturionilor cuprinde 6 specii: morunul, nisetrul, viza, cega, sipul,pastruga;

• Familia salmonidelor cuprinde 8 specii: pastrav de munte, pastrav de lac, pastrav curcubeu, pastrav de mare, fantanelul, lostrita si doua specii de coregon;

• Familia ciprinidelor cuprinde 39 de specii: crap, caras, platica, lin, mreana;
  

•  Alte familii

Pentru cele 185 de specii, poporul roman foloseste 580 de nume diferite, una si aceeasi specie fiind cunoscuta sub mai multe nume, dupa regiunea respectiva. Numele pestiilor reprezinta, sub raportul etimologic, o mostenire complexa: unele nume provin din antichitate de la dacoromani, altele au fost luate de la slavi, altele de la greci si turci, iar o serie intreaga sunt formatiuni propri, pe teren romanesc.

3. Zonele de raspandire. Marimea pestilor

Considerand modul de raspandire al pestilor in tara noastra, specialistii disting mai multe zone, caracterizate fiecare prin prezenta precumpanitoare a unei specii. Coborand de la munte la ses, prima zona, cea mai inalta, e aceea a pastravului, apoi zona lipanului si a moioagei (mreana vineta), apoi cea a scobarului, a mrenei si a crapului. In raurile in care nu exista scobar, mreana si crap, se pot deosebi doua zone: aceea a cleanului in amonte si a bibanului in aval.

Din cauza conditiilor optime de hrana, pestii apelor noastre si in special pestii de Dunare, pot ajunge la marimi deosebite, impresionante. Calatorul englez Robert Bargrave, trecand prin Galati(sec.XVII), arata ca uneori se prind pesti asa de mari incat trebuie 6 boi pentru ai ridica impreuna cu capcana lor.

Invatatul C.V. Seibold ne informeaza ca unii moruni ajungeau pana la 20 de picioare lungime(cca. 6 m). In 1890 s-a prina la Sf. Gheorghe un morun de 880 kg. Muzeul de istorie naturala „Gr. Antipa” din Bucuresti poseda in colectiile sale doua exemplare conservate de morun, dintre care unul a cantarit 640 kg, iar celalalt cca. 763 kg.

Si somnul atinge dimensiuni deosebite, in Dunare se prind uneori exemplare intre 300 si 500 kg. Crapul poate ajunge si el la dimensiuni neobisnuite de cca. 35 kg. In 1952 sa prins in apa Viseului o lostrita de 32 kg, pastravi indigeni de cca. 4 kg in Lacul Rosu, pastravi de lac de cca. 7 kg in lacul de acumulare de la Bicaz(1962), etc.

Material preluat din "Istoria pescuitului si a pisciculturii în Romînia" de  Giurescu, Constantin C.