Se intorc somonii

          O asemenea situatie devenise aproape incredibila, tinand seama ca doar cu un secol inainte, prin anii 1850, somonul era un peste de-a dreptul banal- servitorii care intrau in slujba nobilimii suedeze cereau cu insistenta la incheierea contractului de angajare, sa nu fie siliti a consuma carne de somon, mai mult de doua ori pe saptamana.

          In prezent, datorita noii conceptii privind conservarea mediului ambiant, somonul poate fi din nou pescuit chiar in centrul Stockholmului. Un decret al reginei Kristina, dat in 1600 si ramas in vigoare pana azi, garanteaza libertatea pescuitului intre lacul Malaren si Marea Baltica, tuturor locuitorilor capitalei suedeze.

          In evul mediu, realitatea isi rezerva adesea dreptul de a pescui somonii, uneori folosindu-se de acest privilegiu pentru a-si recommpensa supusii. Marea atractie pe care somonul a constituit-o dintotdeauna a facut din el subiectul multor frumoase povesti pescaresti. Oveche istorioara norvegiana, de pilda, ne spune cum, in vremurile de demult, bastinasii vopseau in alb coastele stancoase ale fiordurilor pentru ca somonii care inotau in ele sa le confunde cu niste cascade, sarind peste uscat, chiar in plasele pescarilor. Chiar daca povestile acestea sunt rodul imaginatiei , ele au totusi o baza reala: obiceiul somonilor de a reveni in raul unde au vazut lumina zilei, inotand pe distante foarte mari.

          Nu se cunoaste inca  exact de unde le vine acest simt secret al navigatiei, uni cercetatori, insa, inclina sa creada ca ar fi rodul unei combinatii intre olfactie si navigatie dupa soare.