Simtul la pesti

          Orice incercare de a analiza activitatea senzoriala a unei specii de vertebrate, studiul se va raporta comparativ la organelle de simt ale omului. Astfel studiind organelle de simt ale pestilor  se vor constata unele asemanari si deosebiri  datorate de diferentele de mediu. Pana nu demult se credea ca simturile pestilor sunt destul de slabe, chiar rudimentare, dar cercetarile ulterioare au dovedit ca pesti sunt dotati cu organe de simt complexe. Cunoasterea lor, in afara unei simple curiozitati, permite concluzii ce pot fi utile si in practica pescuitului sportive.

         Despre simtul vazului, organ sensorial fiind ochiul, in present se stie ca:

• Ochiul pestelui (fig.1/a) cu oarecare mobilitate in alveola craniana si fara pleoape, are structuri asemanatoare ochiului omenesc (fig.1/b) si include cornee (1), iris (2), cristalin (3), umoare apoasa (4), umoare vitroasa (5), retina (6) legata de nervul optic (7).
  

1. Cristalinul este sferic si neacomodabil in raport cu distantele, acest neajuns impreuna cu diminuarea luminozitatii, cu adancimea si cu gradul de tulbureala a apei reduc acuitatea vizuala la pesti  intre 1-5 metri exceptional, mai ales in mediul marin, ajunge la 15 metri. Acuitatea vizuala la pesti mari este in raport cu dimensiunile ochiilor (somnul si anghila cu ochii foarte mici sunt cei mai miopi pesti).
2. Retina percepe satisfacator unele din culorile elementare dar este bine dotata pentru perceptia in registrul negru.
3. Pesti pot face distinctie intre diferite forme ale obiectelor.
4. Campul vizual al ochiului este foarte mare, dar vederea binoculara se reduce la un unghi foarte mic (fig.2/a si fig.2/b); se mareste intrucatva prin micile deplasari alternativ, laterale ale capului pestelui in miscare  (fig.2/c).
5. Privind in sus pestele percepe si imagini din mediul aerian cand suprafata apei este linistita, dar nu mai in interiorul unui con cu varful in ochiul pestelui si baza pe fata apei (fig.3).

          In ceea ce priveste simtul auzului, lipsind urechea interna si medie se credea ca pesti sunt surzi. In prezent se stie ca ei nu percep sunetele, dar reactioneaza la variatile lor in intensitate si tonalitate (ex: vibratii bruste-pesti fug si se ascund). Mai mult chiar, s-a dovedit ca pesti emit ei insisi sunete, fie pentru ai speria pe dusmani, fie in epoca reproducerii. Sursa de emisie  a acestor sunete este vezica inotatoare, radiile inotatoarelor pectorale sau dinti.

           La vertebratele superioare simtul mirosului si al gustului dispune de organe separate: unul peercepe substantele volatile in aer, iar altul pe cele dizolvate in saliva, pe cand pesti nu pot percepe decat substantele dizolvate in apa. In realitate, in prezent se stie ca si pestii dispun de organe total diferentiale. Gustul este perceput de nodulii senzoriali implantiati in buze si pe cerul-gurii sau pe intreaga mucoasa a cavitatii bucale. Senzorii olfactivi sunt grupati in mici cavitati, fata legatura cu cavitatea bucala, dar comunicand cu exteriorul.

          La mreana, crap, lin, biban, guvid, olificiul anterior are un fel de cornet care inlesneste formarea curentului de apa (fig.4).

          Simtul tactil nu lipseste la pesti si dispune de noduli senzoriali raspanditi in piele, mai ales in zona capului, ale caror celule percep variatii de temperatura sau presiune. Unele specii sunt dotate si cu organe tactile externe foarte sensibile- mustatile – cu ajutorul pipaitului pesti percep natura obiectelor intalnite. Exista in plus la pesti un simt deosebit, caracteristic numai pestilor si indeplineste o functie importanta de orientare, sesizand orice miscare, fie chiar a unor curenti de apa prin perceperea vibratiilor respective, localizand directia si distanta fata de sursa. Organul acestui simt este linia laterala care la anumite specii are aspectul unei lini mai colorate, desenata punctat dea lungul flancurilor (ex: crap-ca o linie mediana, sabita- in zig-zag si caracuda- o linie foarte scurta fig.5, fig.6, fig.7 ). La uni pesti linia nu este vizibila.

          In afara orientarii generale, linia laterala permite localizarea promta a prazii, fie a eventualilor dusmani si evitarea unui obstacol nevazut- prin inregistrarea ecoului refrectat al vibratiei provocata de miscarile proprii ale pestilor.

          Cunoscand oarecum structura si functionarea simturior la pesti, raman putine de spus la concluzii ce pot fi folositoare in practica pescuitului sportiv:

• Cat mai putine miscari, fie pe mal fie pe barca.
• In pescuitul stationar, lansarea bulgarilor in vad sa se faca cu mult timp inaintea instalari si a inceperii pescuitului.
• Nalucile metalice mai lenese in miscari atrag mai putin rapitori, indiferent de culoarea ori forma lor.
• Culoarea babaroaselor cu sofran, ori alte ingrediente care sa le faca cenusi ori negre, precum si  inbunatatirea lor cu arome se pare justificata. 
• Carligul cu momeala cazut in ierburi sau acoperit cu mal nu va fi descoperit decat intamplator.
• Cand vremea este in schimbare pronuntata este preferabila amanarea sedintei de pescuit sau  cand nivelul apei creste sau scade