Stiuca

           Exista in lume, dupa clasificarea facuta de specialisti, circa opt specii de stiuca. Unele mai mari, altele mai mici, caci fiecare specie a lumii vii isi are gigantii si pitici sai.

Speciile de care vorbeam ar fi: Muskellunge de Marile Lacuri (Esox masquinongy), Muskellunge tigrat (Esox masquinongv immaculatus) si Muskellunge chautauga (Esox masquinongy ohiensis) acesta din urma putand atinge 2,5 metri lungime si pana la 50 kilograme greutate 9record la pescuit sportiv este o piesa de 35 kilograme prinsa in 1957).

Urmeaza Red Fin Pickerel (Esox americanus) si Grass Pickerel (Esox vermiculatus) al carui „record” de greutate este de 67 grame, media fiind de circa 100 grame.

          Aceste subspecii traiesc in America de Nord, la fel ca si Chain Pickerel (Esox niger) a carui greutate maxima este de circa 15 kilograme la un metru lungime. Stiuca comuna (Esox lucius) este prezenta in Europa, ca de altfel si i Statele Unite si Canada, unde atinge aceleasi dimensiuni ca si la noi. Asia are un singur reprezentant- Esox recherti- care traieste in Siberia si a carei greutate depaseste 10 kilograme.

          Revenind la stiuca noastra comuna (Esox lucius), se poate spune ca foarte rar depaseste lungimea de un metru si greutatea de 10 kilograme, dar in alte tari se captureaza anual stiuci care trec (dar nu cu mult) peste aceste limite. Recordul se pare ca ar fi fost atins de o stiuca femela de 21 kilograme si 1,37 metri  in varsta (?), de 12 ani, capturata in lacul Zurich, in 1930, de un anume domn Bourgeoise si care ar fi fost masurata de ihtiologul elvetian Gurbeck.

          In ce priveste datele masuratorilor efectuate si comunicate de pescarii sportivi din alte tari diferitelor reviste de specialitate (pasareasca, desigur), sunt manifestate retineri, desi aceste date sunt insotite de fotografii. Se stie ca  stiuca are o dezvoltare rapida in conditii normale si la varsta de 2 ani atinge usor 45 centimetri sii circa 1 kilogram. De asemenea este de prisos a insista asupra rolului ecologic pe care-l joaca in ihtiofauna, eliminand pesti bolnavi sau raniti, sau valorificand speciile nerentabile din punct de vedere economic.

          Din pacate, se constata  de la an la an scaderea efectivului de stiuca, atat datorita pescuitului (industrial) intensiv, mai ales in perioada depunerii icrelor, cat si distrugerii habitatului natural prin diferite amenajari ale bazinelor, desecari, indiguiri, iar in ultima vreme prin raspandirea masiva a speciilor fitofage.

          Iar in ceea ce priveste refacerea acestui efectiv, repopularile cu stiuca sunt putin numeroase si insuficient organizate. Impotriva stiucii, ca si impotriva altor carnasieri din apa si de pe uscat, s-a actionat aproape intotdeauna cu iresponsabilitate, neluindu-se in consideratie, cum am mai stabilit rolul bine determinat pe care-l au in mentinerea echilibrului ecologic.

          S-au auzit pareri ale „piscicultorilor” care sustineau ca stiuca „distruge” 10 kilograme de peste ca sa ia in greutate 1 kilogram. Se omitea cu buna stiinta sa se supuna ce fel de peste, cat si precizarea ca, de fapt, stiuca mananca nu distruge, acest cuvant avand cu totul alt sens, legat mai mult de actiunea omului.

          Alti specialisti, de data asta partizani ai esoxului, au supus ca aceasta consuma numai 3 kilograme pentru aceeasi crestere de 1 kilogram. Se pare insa ca adevarul este pe undeva, pe la mijloc. Oricum, trebuie sa tinem seama ca eroina noastra consuma numia specii fara valoare economica  si nu e cazul, cred, sa le insiram. De oarecare valoare ar fi nalucile pescarilor nostri, dar se pare ca in ultimul timp esox a mai renuntat la ele, intorcandu-se la ce-i ofera mama-natura.

          Despre cum arata, cum are ochii asezati, cati dinti are si cum sunt dispusi, daca-i cad sau nu, despre cum se camufleaza si unde, s-a vorbit atat incat si recomandarile catre o bibliografie sunt inutile. De asemenea se stie ca forma corpului o ajuta la sprinturi scurte, dar fulgeratoare, insa de multe ori rateaza pestisorii vioi care scapa in zigzaguri rapide.

          In schimb, viteza de deplasare este foarte scazuta, se pare ca doar 15 kilometri / h . S-a vorbit mult si despre diversele pozitii ale stiucii, despre faptul ca toate stiucile dintr-un sector vaneaza in acelasi timp. Chiestie discutabila. Aceasta se intampla la un moment dat, dar nu este mai putin adevarat ca evenimentul ste foarte rar. 

          Daca ar fi asa, asta ar conduce la rezultate exceptionale pentru pescari, ori in cursul unei zile de pescuit este necesar sa se incerce un munar mare de zone si se poate constata ca stiucile solicitate sunt departe de a raspunde in egala masura la ceea ce se intreprinde.