TIPARUL-Misgurnus fossilis

Tiparul (Misgurnus fossilis) este pe cat de raspandit in apele noastre,pe atat de interesant prin obiceiurile lui.

Unde-l cauti,il gasesti,caci nici apa nu-i este totdeauna de nevoie,putand trai catva timp si in namol mai umed,oriunde este un iaz cat de mic cu greu e sa lipseasca tiparul.

Trupul,cilindric inspre cap,e turtit lateral numai spre coada.N-are solzi mari,are o gura maricica imprejurul ei cu 10 fire de mustati.Miscarile lui iuti,abia il poti tine in mana,le datoreaza cozii plina de muschi.Isi duce viata pe fundul apelor maloase,culoarea e la fel cu a malului,cand sta intins nici nu-l poti zari.

Din vreme in vreme vine la suprafata,inghite o gura de aer si apoi iar se baga in mal,unde gaseste hrana;melci mici,viermisori sau pui de alti pesti.Cand balta seaca ori apa ingheata,n-are habar,se infunda in mal si indura foarte indelungata vreme. Cand unele balti se usuca asa de tare incat poti trece cu caruta pe fundul lor,dedesubt,la oarecare adancime tiparul sta ascuns si-l poti scoate sapand cu harletul.De el nu se poate spune ca se zbate ca pestele pe uscat,el poate respira si aerul din atmosfera,n-are plamani,dar pentru aceasta ii serveste o parte din intestinul subtire.

Tiparul inghite aerul,ajungand in dreptul intestinului subtire,oxigenul e luat de sange;acidul carbonic este dat afara pe anus. Ca sa nu se impiedice respiratia si sa nu sufere peretii asa de bogati in vase,restul alimentelor mistuite,inainte de a trece prin portiunea respiratorie a intestinului,este invelit intr-un sac alunecos si astfel este dat usor afara.Se intelege cum tiparul poate trai fara de apa,respirand aerul din afara.

Cat despre mancare,econom cum este isi aduna in jurul intestinului intotdeauna o cantitate de grasime.

Tiparului nu i se poate spune mut ca un peste,cand il scoti din apa tipa,e aerul cuprins in intestin si care prin strangerea brusca a tubului este dat afara.

Mai are o insusire;e nervos din cale-afara,simtind cu mult inaintea omului schimbarile atmosferice,cand e vremea a ploaie,dar mai ales cu trasnete si fulgere,tiparul e nelinistit,nu-si afla loc,ridicandu-se mereu sa inghita aer.
E un barometru viu.

Prin multe alte parti e tinut in fereastra,ca si brotacelul,sensibil la schimbarile vremii si la alte fenomene naturale.

Dupa culoarea imbracamintii se vede ca este peste de noapte,cum insereaza,e stapan,caci greu e sa fie vazut tarandu-se pe mal,sau inotand aproape de fund.

Tiparul e hrana saracului.Nu e prea cautat pentru stomacurile delicate,macar ca borsul de tipari si tiparii prajiti nu au gust rau.Inainte de a fi pregatit,e bine sa fie tinut in apa curata,proaspata,mereu schimbata,ca sa i se scoata gustul de mal.