TOTUL DESPRE BIBAN

Bibanul este un peste cu,corpul turtit lateral,ghebosat in regiunea capului si acoperit cu solzi bine fixati. Marginea solzilor este dintata. Pe spate are doua aripioare,prima formata din tepi. Pielita care uneste tepii primei aripioare prezinta niste pete negre catre coada. Pe corp se disting 6 dungi puternice,late,care se subtiaza catre pantece. Coloratia spatelui este cenusiu-verzui-masliniu cu reflexe aramii. Operculul se termina cu un spin indreptat catre coada.

Osul dinaintea marginei operculului are marginea dintata.

Maxilarele au dinti mici ascutiti.

DENUMIRI POPULARE: biban, costras, ghiban, raspar ,baboi ghebos,asprisor.
DENUMIREA STIINTIFICA:perca fluviatilis
FAMILIA: percide
DIMENSIUNI: lungimea obisnuita:20-35 cm,exceptionala 50-60 cm;greutatea obisnuita:200-500 gr,exceptionala 2-5 kg.
    

       HRANA SI FEL DE VIATA: bibanul este un peste rapitor,specific apelor statatoare,baltilor.Se gaseste si in cursul inferior al raurilor si in locuri linistite si cu fundul nisipos.Prefera ,in balti,regiunile cu fund tare si cu vegetatie,pe care le cerceteaza ziua in cautarea hranei. Bibanul se hraneste cu pesti mici,viermi,racusori,scoici si larve de insecte;pofta lui de mancare se pastreaza si iarna.Are o carne foarte cautata si gustoasa. Solzii nu se pot desprinde usor si de aceea,prin introducerea si scoaterea repede a pestelui intr-o apa foarte fierbinte,se usureaza curatarea solzilor .

Se pescuieste tot timpul anului si nu are restrictii in ceea ce priveste dimensiunile la pescuit.

     Fiind un peste ce poate fi prins usor la undita,pescuitul lui constitue,pentru pescarul sportiv si mai ales pentru incepatori,una din cele mai placute tinte.Este lacom si rapace,iar din fire este un peste sedentar,nu intreprinde migratii.
      Isi depune icrele in martie -maiIn timpul acesta nu inceteaza sa umble cu harnicie dupa hrana.In rauri il gasim de obicei la panda,de-a lungul malurilor si in apropierea acestora,langa radacinile submerse,sub mancaturi de maluri, langa picioarele podurilor ; in balti ,langa cocioace,margini de stuf si intodeauna in apropierea locurilor unde sta puietul altor pesti.Inoata foarte repede,urmandu-si prada pana la completa ei istovire,vaneaza numai ziua.
     

PESCUITUL LA BIBAN: pentru pescuitul bibanului:

1. vom folosi o varga usoara si lunga ,ca sa putem ajunge cat mai departe atunci cand nu pescuim din barca
2. Mulineta aste necesara
3. fir de 0,20-0,25.
4. Plumbajul va fi astfel esalonat incat sa intinda bine struna.
5. Carligul va fi ales dupa natura momelii ce o vom folosi.

Pentru pescuitul cu rama vom pune carlige nr. 8. Cand avem pestisor viu carligul va fi mic nr.10-12,iar agatarea carligului se face de buza,ca la salau.Daca punem ca momeala pestisor mort,ii vom taia coada si o vom agata in carlig.
     

Bibanul incepe sa vina la undita inca de la inceputul primaverii,dar adevaratul sezon incepe numai in timpul si catre sfarsitul verii. Cele mai bune luni sunt august,septembrie,octombrie,in ultima luna incepand carduirea. Atunci putem scoate peste dupa peste. Daca cunoastem sau gasim un loc bunsi,dupa ce am prins cativa bibani,vedem ca nu mai vin la undita,sa avem rabdare sau sa revenim dupa putin timp;bibani in carduri au trecut mai departe dar vor reveni cu siguranta. Zilele inorate sunt cele mai bune.
     

Bibanul musca de la rasaritul soarelui pana spre amiaza,apoi cam dupa ora 16 pana la amurg.Iarna la copca,musca bine catre pranz,cand este mai cald. Trebuie avut grija cum ne prindem de el si cum il manevram la scoaterea acului din gura ,pentru ca are tepe ascutite si ne putem rani. Este mult mai sensibil la frig decat stiuca si la cea mai mica racire brusca vremii isi pierde vremelnic pofta de mancare;apa in incalzire este prielnica pescuitului.
  

Asa cum am aratat muscatura bibanului este violenta,deci la coborarea plutei intepam,dar cu suplete, pentru ca gura acestui peste este foarte delicata si se rupe repede.

Fir intins! si visati la "MAREA CAPTURA".