TOTUL DESPRE MREANA

Intre pestii preferati de pescari,mreana ocupa un loc de frunte,mai cu seama in apele care strabat regiunile deluroase si unde acest peste constitue obiectivul de predilectie al pescuitului.Pescuitul ei ,bogat in peripetii si emotii,marimea la care poate sa ajunga si nu mai putin carnea ei destul de gustoasa,fac sa avem pescari specializati in prinderea mrenei si care neglijeaza aproape cu desavarsire toti ceilalti pesti.

Denumiri populare: mreana, breana,barcaci, mireana, umbreana, jamna, sulernic.

Denumire stiintifica: barbus barbus

Familia: ciprinide

Dimenisuni: lungimea obisnuita:25-60 cm.; greutatea obisnuita:500-2 kg.,exceptionala:10 kg.

Caracteristici de recunoastere: mreana se recunoaste dupa corpul lung si cilindric si cele doua perechi de mustati groase,asezate pe buza superioara. Mustatile sunt dungate cu un fir rosu in tot lungul lor. Prima pereche de mustati este mai scurta in apropierea botului,cea de a doua mai lunga si asezata la colturile gurii. uzele sunt carnoase si contureaza o gura inferioara acoperita de un bot lung,putin ascutit si coroiat. Corpul are aceeasi grosime aproape in tot lungul sau,prezentand o portiune terminala mai subtire,foarte scurta. Coarda are cei doi lobi ascutiti la varf. Aripioara dorsala prezinta spinul cel mai lung,dintat. Coloratia corpului este  de un verde-cenusiu pe spate si galben albicios pe laturi si pe burta. Aripioarele,in afara de dorsala si coada,sunt rosiatice la baza.

Mod de viata: mreana traieste in apele mai repezi, pe fundurile cu prundis marunt si nisipos.

Este un peste de fund;acolo isi cauta hrana  si tot acolo il vom cauta si noi.In apele bune,pretutindeni unde albia se adanceste  si apa curge mai repede,ne putem astepta sa dam de un card de mrene.In dosul insulelor,al bancurilor de nisip,la gura afluientilor,la coturi unde apa sapa in albie adancituri,totdeauna unde curentul apei este mai puternic,putem nadajdui sa prindem mrene.

Hrana: se hraneste cu animale de fund,consuma:

• larve de insecte
• moluste
• in concluzie cu tot ce-i aduce apa:
• seminte
• viermi
• rame
• insecte
• melci.

In martie si chiar la sfarsitul lui februarie, cand mrenele ies din iernare, sunt hamisite si mananca orice.

Pescuitul mrenei: pentru pescuitul cu undita, apa mai tulbure este cea mai prielnica,pe cand o apa limpede va imputina mult prada. Rele sunt zilele care urmeaza unor nopti reci,cu bruma;in zilele caldute,c u cerul acoperit si apa tulbure usor crescuta dupa o ploaie,se obtine rezultate dintre cele maibune.

Adevaratul pescuit al mrenei incepe la mijlocul verii,luna cea mai buna fiind septembrie.Daca timpul se mentine calduros,mai mananca bine chiar si doua luni mai tarziu,ca apoi,o data cu frigul sa intre in "postul"de iarna.

De altfel, mreana are toane. Adeseori,in imprejurari pe care le socotim foarte favorabile,este lenesa,nu se da la momeala,ca apoi sa ne surprinda tocmai atunci cand cand eram convinsi ca pierdem vremea in zadar si nu mai este nici o speranta de pescuit. In apele mai domoale o pescuim cu undita cu pluta si cu un plumb usor.

In apele repezi,cu un curent puternic si un fund pietros,vom intrebuinta o varga puternica si chiar mai scurta(2-2,40 m)cu plumb de fund,mai grei,care sa mentina momeala pe loc.

Mulineta este absolut necesara. Este foarte important ca plumbul sa nu fie tarat de curentul apei si sa nu se agate usor de pietrela fundului. De acea vom prefera plumbii fara colturi,rotunzi,mobili,sferici sau in forma de maslina, greutatea lor fiind potrivita  cu ,curentul apei.

La mreana pescuim obisnuit cu doua feluri de momeli: primavara si vara cu rame mari rosii iar vara pe caldura , cu cascaval.

Exemplarele mai mari se prind mai ales vara , pe apa tulbure si calda, pescuind cu:

• cascaval fermentat
• branza topita amestecata cu mamaliga,facuta cocolosi
• cu cuburi de svaiter.

Mai tarziu,spre toamna, putem incerca:

• cu sange inchegat
• carne fiearta si putin prajita
• bucati de carnat
• slanina

Iar cand apele s-au racit bine:

• tipari taiati in bucati
• lipitori
• raci mici.

Oricare ar fi momeala, vom cauta s-o mentinem din plumb, cat mai aproape de fundul apei.

Carligele pentru mreana vor fi de talie mijlocie:in general numarul 6-8-10.

Pescuitul cu pluta - aruncam oblic in susul apei,calculand ca momeala sa fie dusa in locul dorit.

Repetam lansarile cercetand pe rand toate locurile unde banuim ca sunt mrene. In locul de unde am scos una ,vom mai starui; mrenele se aduna in cete si, daca cea prinsa nu s-a balacit prea mult,vom mai putea scoate din acel loc si altele. Va trebui insa sa schimbam des momeala,fiindca la o rama sfartecata,care atarna moale in carlig,mreana nu mai musca,iar cascavalul ori mamaliga, oricat de consistente ar fi se farama in apa.

In majoritatea apelor noastre insa,mai ales in raurile din zona deluroasa,in raurile mari,unde locurile bune de pescuit mrene sunt departe de tarm si nu putem ajunge bine la ele cu undita cu pluta

Pescuitul de fund. Aruncam oblic, in susul raului, judecand bine unde voim sa se aseze plumbul. Cand simtim ca plumbul s-a culcat pe albie,mai incercam sa vedem daca nu s- a prins de vreo piatra si ,daca struna aluneca usor,asteptam. Din cand in cand miscam plumbul si chiar il ridicam usor ,ca sa se mute mai la vale.

Muscatura mrenei este puternica si cere un raspuns spontan. Pentru aceasta vom putea proceda in doua feluri:cand nu vom avea mulineta vom tine undita in mana, gata sa intepam la cel mai mic semnal; cand pescuim cu mulineta,sprijinim undita pe suportisi tinem in mana firul. Vom simtii niste vibratii care taie apa. In felul acesta vom percepe muscatura,oricat de rapid s-ar produce,putand raspunde imediat.De obicei mreana pleaca vijeliospe apa in jos.Trebuie sa-i dam fir,sau sa o conducem de-a lungul malului. Acest peste este foarte bataios si rezista mult pana il obosim. Are, ca si crapul,intepeniri pe loc si smucituri puternice.

Lupta cu mreana dureaza mult pana sa o vedem intoarsa pe spate si chiar atunci isi gaseste forte noi sa reinceapa imediat apararea,avantandu-se spre larg. Aceasta rezistenta este mai viguroasa  in lunile calde de vara. In zilele cand nu au pofta de mancare ,parca isi bat joc de momeala;o ating, o freaca cu pantecele,o plesnesc cu coada,iar de multe ori ating si varful carligului si se prind de burta sau de vreo inotatoare. Atunci pescarului i se pare ca are un exemplar mai mare,pestele luptand mai viguros. Apropierea de locurile in care banuim ca este mreana,trebuie facuta cu multa precautie,mai cu seama in apele limpezi,pentru ca umbra noastra sa nu se aseze pe apa, indepartand toti pestii din jur.

RUDA MRENEI: spre cursurile superioare ale raurilor noastre, spre zona lipanului, vom intalni un neam inrudit cu mreana,de o talie mai mica, careia riveranii ii spun tot mreana sau MREANA VANATA: denumita popular: mioaga,jimbla, jimuga, mreana cu flori, mreana cenusie. DENUMIREA STIINTIFICA: barbus meridionalis petenyi.

Acest peste se deosebeste de mreana obisnuita prin marimea sa mult mai redusa(15-20 cm. si greutatea de 200-400 g).

Spinul aripioarei dorsale la mreana vanata nu este dintat,iar coloratia(negru - vinetiu patat si mustetile fara fir rosu),o deosebesc de mreana comuna.

Traieste in apele de coline ,alaturi de scobar,unde este sedentara.

Pescuitul ei este asemanator cu acel al mrenei comune.

Fir intins! si visati la "MAREA CAPTURA".