In prohibitie

Ma gandesc, cu nu prea mult timp in urma, sa fac cu un prieten al meu o partida de pescuit.

Ne luam noi ce ne trebuie de acasa, ne ducem pe balta. Insiram vergile, fara fir fara nimic pe ele, scoatem din rucsac nelipsita cafea si tuica si ne punem pe baut, pentru ca se stie , orice se incepe cu o pauza.

Nu reusim sa luam nici doua guri de tuica ca si apare "Filiala" cu jandarmii, care nici nu ne lasa sa respiram si ne si ia cu ale llor:

Ei:

- Bai, voi astia, aveti bai permis?

Noi:

- Nu.

Ei:

- Bai, ati pus-o, va fac dosar penal.

Noi:

- Dar, domnule, ne-ati vazut cumva pe noi pescuind?

Ei:

- Pai, unditele astea ale cui sunt?

Noi:

- Ale noastre, dar nu pescuim cu ele. Daca v-ati uita atenti la ele nu au fire, nu au ace, stau ca doua bate in apa si atat.

Ei, dupa ce se uita atenti sa vada daca noi le-am spus adevarul:

- Bai, voi cred ca nu sunteti sanatosi. Pai atunci de ce ati mai venit pe malul apei daca nu pescuiti?

Noi:

- Pai, am ales ca motiv de a pleca de acasa, pescuitul, sa scapam de neveste, dar de fapt noi am venit sa bem in liniste o tuica, sa mai discutam fara sa ne sara in cap nevestele acasa, iar betele le-am bagat in apa ca daca tot le-am carat pana aici sa ne uitam la ele.

Ei, dupa un timp de tacere si dupa ce s-au uitat unul la altul lung si i-a mai si pufnit rasul:

- Bai, este clar ca voi nu sunteti sanatosi sa faceti asa ceva.

Noi:

- Pai cine a zis ca suntem, luati si voi o gura de tuica...

Dupa acest dialog, bineinteles ca am si pescuit si chiar in liniste ca nu a mai venit nimeni.

Beleaua este ca nimeni nu s-a simtit luat la misto, atacat, de atunci am ramas prieteni si de cate ori mergem la locul cu pricina si ne intalnim cu oamenii, bem o tuica impreuna.